În trecut, lumea a fost divizată în trei mari diviziuni geografice, cunoscute sub numele de ținuturi. Aceste ținuturi aveau legături culturale și economice, dar, în același timp, erau separate fizic. Cele trei mari diviziuni ale lumii vechi erau Ancien Orient, Antichitate și Evul Mediu.

Ancien Orient include lumea cunoscută sub numele de Orientul Apropiat. Acest domeniu geografic cuprindea marea majoritate a vastei Asie de Vest. Acesta include regiunile Mesopotamiei și Egiptului antice, precum și alte părți ale prezentului Orient Mijlociu și African propriu-zis. Agricultura, comerțul și spiritualitatea se găsesc în mod constant în această regiune și au adus dezvoltare și înflorire culturale.

Antichitatea include vechile imperii ale Greciei și Romei. Aceste două popoare au lasat în urma lor urme semnificative. Aceste state au fost în mare parte responsabile pentru dezvoltarea artelor si a educației, influentând, de asemenea, istoria militară și economică a erei pre-moderne.

Evul Mediu a fost ultima perioadă importantă a lumii vechi. Această perioadă historică a inclus mai multe perioade istorice importante, cum ar fi Renașterea și Reforma, tradiția monastică și înflorirea deasemenea a culturii vizuale, literate și muzicale. Acest lucru a marcat, de asemenea, domeniul tehnologic, ceea ce a permis o mai bună comunicare și circulație a informațiilor. Acestev schimbari au condus la rețele mai extinse de comerț și industrie.

Acestea sunt cele trei părți ale lumii vechi. Fiecare aș avea semnificatii culturale importante, precum și influențe la nivel global asupra istoriei.