În antichitate, lumea veche era formată din trei regiuni cunoscute sub denumirea de tripartită: Asia, Africa și Europa. Aceste trei zone prezintă fiecare elemente unice, culturi și popoare care alcătuiau diviziunea lor în bloace mari. Astăzi această împărțire nu mai reprezintă un alt mod de a separa regiunile, însă, a fost fundamentul care a stat la baza Limbii latine și a gândirii antice Romane.

Asia: Asia a fost regiunea cea mai de est a Lumi Vechi. Această regiune cuprindea toate teritoriile care se situează de-a lungul și de-a curmezișul continentului asiatic. Marea Majoreri includea China, Mongolia, India, Japonia si alte zone din Asia de Est și de Sud-Est. Regiunea cuprindea, de asemenea, Asia de Vest, inclusiv Persia, Irak, Arabia Saudită, Siria, Israel și Egiptul. Majoritatea culturilor și limbelor care au avut loc în această zonă a lumii au avut loc substantial în istoria civilizației.

Africa: În Lumea Vechi, Africa era considerată regiunea de Sud a lumii vechi. Această regiune cuprindea toate teritoriile care se găseau între Marea Mediterană spre Pontul Euxin și mai departe spre est în Africa de Nord și spre est în Africa de Vest, cu exceptia țărilor subsahariene de astăzi. Pentru regiunea Africană, civilizațiile au jucat un rol important în devila ei, precum Egiptul, Fenicieni și Grecii, care au descoperit mileniul limba și cultura lor.

Europa: În Lumea Vechi, Europa era cea de-a treia regiune a lumii vechi. Această regiune cuprindea toate teritoriile localizate între Marea Mediterană și Mările Nordului. Această regiune, împreună cu cea Africană, a jucat un rol important în devila Europei de astăzi, prin intermediul culturii Romane și a istoriei sale.