Materialele ceramice sunt materiale care emit lumina, tin caldura si sau rezista la incercari mecanice severe. Proprietatile si aplicatiile lor provin din contributia multiplelor componente care le dau proprietatile importante. Aceste componente includ:
Oxide de siliciu si aluminiu: Acestea sunt oxizi de siliciu si aluminiu, care sunt practic amestecuri complexe de feldspati si chips-uri de clorura de aluminiu. Acestea ofera rezistenta topiturilor de sudura, izolarea pieselor ceramice si stabilitatea la temperaturi inalte, furnizand proprietati mecanice si fizice inalte.
Fosfuri si sulfuri: Acestea sunt adesea adaugate pentru a spori proprietatile de deformare si proprietatile rezistentei la imbatranire.
Oxide de fosfor, arsenic si bor: Aceste oxizi ofera proprietati termice, cum ar fi rezistenta la frecare si convectie.
Oxide ferice: Acestea sunt adesea adaugate pentru a oferi proprietati optice. Ele sunt responsabile pentru culoare si reflectivitatea materialelor ceramice si sunt adesea folosite in materiale vitrificate.
Pigmenti ceramici: Acestea sunt adesea pigmenti artificiali si naturali, care permit materialelor ceramice sa reflecte lumina intr-o anumita culoare. Acestea sunt adesea folosite in domeniul portelanului pentru a regla culoarea si opacitatea.
Oteluri si aliaje: Acestea sunt adesea utilizate pentru a creste rezistenta la coroziune si rezistenta exterioara a materialelor ceramice. Acestea sunt adesea adaugate la gazele de ardere, producand fum sau oxiduri de azot care sunt apoi adaugate materialelor pentru a imbunatati proprietatile lor.
Organice: Aceste materiale sunt adesea adaugate pentru a reduce densitatea materialelor, precum si pentru a controla proprietatile de caldura si de fractionare. Acestea sunt adesea folosite in aplicatiile de fractionare a caldurii, cum ar fi frigiderele. Acestea sunt adesea caracterizate prin proprietati derubricante si izolante.