Nefronul este una dintre cele mai mici structuri din corpul uman și este cheia funcționării sistemului renal. Fiecare nefron conține multiple componente individuale, fiecare jucând un rol esențial în filtrarea substanțelor dăunătoare din sânge și în producția materiilor excretate.

Un nefron conține celule filtrante, numite celule glomerulare cu densitate ridicată; acestea fac ca substanțele să se absoarbă în sânge dar nu ca și fluidele să treacă. Celulele glomerulare formează o structură care poartă numele de glomerul. Această structură este înconjurată de țesut conectiv, care permite materialelor nutritive și fluidelor să pătrundă în nefron.

Tubii corticali, de asemenea, se află în interiorul nefronului. Aceste tuburi conțin doua segmente intern și un segment extern. Segmentul intern este numit lumenul tubului proximal, care transportă fluide membranare absorbite și substanțe nutritive din glomerul în tubul distal, numit lumenul tubului. Segmentul extern, numit ductul de colectare, transportă substanțele nutritive și fluidele membranare absorbite către rinichii, pentru a fi eliminate din organism.

De asemenea. Nefronul conține și celule tubulare – celule luminal și tubular. Aceste celule contribuie la formarea urinei prin filtrarea și reabsorbția substanțelor.

Aceste componente formează o platformă complexă care permite nefronului să regleze schimbul de electroliți, fluide și nutrienti între sânge și tubul tubular. Prin această funcție, nefronul contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului și a volumului de lichid în corp.