regulative ale verbului

Desinentele regulative ale verbului sunt un set de terminații de cuvinte care apar la sfârșitul verbelor în limba română. Aceste desinite vin în joc la realizarea modurilor și timpurilor din limba română. Fiecare desință regulativă presupune câteva reguli.

1. Desință regulativă pentru Timpul Prezent

   -e: Verbul “scrie” devine “scrie-e” în limba română. Este important să subliniați că această desință se folosește doar cu verbele din maghiară sau slavă.

2. Desință regulativă pentru Modul Indicativ

   -ez: Verbul “fi” devine “fi-ez” în limba română. În această desință, există câteva reguli suplimentare, cum ar fi: (a) pentru verbele care sfârșesc în ‘e’, -ez se transformă în -es, de exemplu: “dă-es”; și (b) pentru verbele care se termină în ‘i’ -ez se transformă în -es, de exemplu: “fugi-es”

3.Desință regulativă pentru Modul Imperativ

-ește: Verbul “bea” devine “bea-ește” în limba română. Această desință se folosește nu doar pentru verbele maghiare, ci și pentru toate verbele.

1. Desință regulativă pentru Modul Conjunctiv

   -ez/ează: Verbul “merge” devine “merge-ez/merge-ează” în limba română. În această desință sunt două variante: (a) -ez folosit pentru persoanele 1-3 singular și 3 plural; și (b) -ează folosit pentru persoanele 1-2 plural și 3 singular.

2. Desință regulativă pentru Modul Optativ

   -e/ez: Verbul “fi” devine “fi-e/fi-ez” în limba română. Există, însă, câteva reguli aici și anume: Dacă sunetul inițial din modul optativ coincide cu sunetul inițial din modul indicativ, -e se va transforma în -ez: De exemplu: “mânca-ez” sau “donna-ez”. De asemenea, -ez se va transforma în -e atunci când verbul nu se termină în ‘e’: de exemplu: “fi-e” sau “zâmbi-e”.

Toate aceste desințe regulative sunt folosite pentru a crea modele verbale în limba română. Aceste desințe nu numai că exprimă proprietățile timpului și modelelor verbale, ci și ajută la reproducerea corectă a verbelor în limba română. Cu cât înțelegerea lor e mai profundă, cu atât vor putea fi folosite mai bine.