Verbul "a fi" (si variantele sale, fiind si fost) este spre deosebire de alte verbe o parte esentiala si fundamentala a limbajului si a modului de expresie al omului. Acesta poate fi folosit in diferite contexte si are mai multe feluri de a fi folosit. Principalele sunt trei: a fi subiect, a fi predicat si a fi verb auxiliar.

Verbul "a fi" ca subiect se refera la cineva sau ceva, este folosit ca subiect si in acelasi timp de obicei un verb_sau conjunctia_sau interjectia, aceasta fiind locul lui "a fi", pentru a completa propozitia: "El este studentul".

Verbul "a fi" ca predicat este partea apropiata de subiect care descrie caracteristicile acestuia sau indica o stare sau un sentiment: "Ea este fericita", "Turrisul este veche", "Lumea este atat de mare".

In fine, verbul "a fi" folosit ca verb auxiliar se foloseste pentru a arata o actiune trecuta: "El a fost acolo", "Lucrurile au fost putin prea complicate". Acest mod de folosire accentuaza trecutul. Dar acest verb auxiliar poate fi de asemenea folosit pentru a arata si un viitor ipotetic: "Va fi acolo".

In concluzie, verbul "a fi" este foarte important in toate limba, deoarece poate fi folosit in nenumarate moduri pentru a forma propozitii clare, expresive si bine formulate. El joaca un rol esential atat in scris cat si in vorbit si in acelasi timp se poate dovedi a fi unul dintre cele mai eficiente si utile verbe pe care le avem.