Un oase scurt reprezinta una dintre cele trei categorii principale ale oaselor din corpul animalelor, inclusiv al omului. Celelalte doua categorii sunt oasele lungi si oasele plate. Oasele scurte sunt tipic rotunde, destul de scurte si au articulatii cu alte oase. Ele au una sau doua cavitati si sunt mai putin subtiate decat celelalte doua tipuri de oase.

Oasele scurte sunt folosite in principal pentru suport si mobilitate. Exemplele cele mai evidente sunt carpa, cubitusul, falanga, oasele scapulei, oasele pelvisului si tarsul. Carpa si cubitusul, de exemplu, formeaza articulatiile interfalangiene si se folosesc pentru rotatii si flexii ale mainii. Oasele scapulei si oasele pelvisului ofera sprijin pentru trunchi si membrele inferioare, in timp ce tarsul contine patru tarsale (calcaiul, cubusul, navicularul si cuneiformul) care formeaza trei articulatii cu femurul.

Oasele scurte pot fi luate in considerare si anterior, fata de decoratia exterioara a scheletului; credinciosii greco-romani creeau unele dintre cele mai vechi decoratiuni umane din oasele scurte. Aceste juruinte se presupune ca au avut o conotatie a ritualului insusit de sacrificiu sau de oferire de cadou.

Astazi, oasele scurte sunt folosite adesea in medicina si stomatologie. De exemplu, oasele scurte sunt folosite in transplanturi, reconstructii ale punctelor maxilare si branchiale sau ameliorarea calvarului. Acestea pot fi, de asemenea, injectate cu diverse materiale medicale pentru a le aduce la o dimensiune optima si confortabila pacientului.