Patriarhii Vechiului Testament au fost primele sapte figuri starnitoare ale Bibliei: Avraam, Isaac, Iacov, Iosua, Moise, Aaron si David. Fiecare dintre acestea a jucat un rol important pentru istoria religiei hebraice, servind drept garant al unei linii de succesori spirituali in care crestinii sunt incurajati sa credem in Dumnezeu si sa se inspira din istoria divina.

Avraam a fost primul patriarh important din Vechiul Testament si este considerat parintele spiritual al poporului evreu. Dumnezeu i-a spus lui Avraam sa se mute intr-o tara noua si sa-si lasa pe urmasii lui, promitand ca va face din ei o mare natiune, si va da o bucurie si un nume permanent. De asemenea, Dumnezeu i-a facut lui Avraam o promisiune impresionanta – ca toate natiunile vor fi binecuvantate prin urmasii sai.

Isaac, fiul lui Avraam, a pierdut o mare suma de bogatii si a inceput retragerea materiala sa, fiind compensat printr-o promisiune ca urmasii lui vor prospera in eternitate. Iacov, fiul lui Isaac, a fost un mare conducator al semintiilor, avand 12 fii, de devenitti apoi printi ai triburilor israelite, precum si ai triburilor saxe, care erau grupuri tribale calatoare care au trait in peninsula Scandinavia.

Iosua, fiul lui Iacov, a fost un conducator puternic al israelitilor si ai conducut Israelul din Egipt, trecand prin marele plenar la sfarsitul captivitatii lor in Egipt, si s-a extins pana la centrul teritoriului Israel (acum Israelul de astazi).

Moise, a fost un evreu izgonit ca lacat de egipteni, si a fost trimis de Dumnezeu sa fie conducator al poporului sau eliberandu-i din robie si trecand prin marele plenar. Aaron, fratele lui Moise, l-a ajutat pe Moise sa conduca poporul evreu si a fost unul dintre primii preoti al poporului evreu.

Ultimul patriarh al Vechiul Testament este regele David, din casa lui Iuda si Casa lui Israel. Domnia lui David a marcat o schimbare radicala pentru religia israelita,readucand-o la straduintele sale spiritului ei originale, si si-a consolidat autoritatea ca un conducator politic si spiritual. El a creat primul sistem complet de legi judiciare in 130 de ani de domnie, a organizat in jurul lui oastea evreiasca si a extins granitele regatului sau la sud si la est.

Patriarhii vechiului Testament au fost cea mai importanta figura a Bibliei, care au determinat istoria religiei hebraice si au forma baza institutionala a cultului evreiesc. Cu sfaturi, directii si exemple, aceste persoane au servit ca un punct de referinta si calauza pentru crestinii de azi.