Hanul Ancutei este un roman scris de Ioan Slavici, publicat in 1890. Acesta reprezinta o satira sociala si o analiza a vietii satului romanesc din perioada interbelica.

Personajele Hanului Ancutei sunt personaje fictive, dar inspirate de oameni reali. "" Ancuta” este un personaj principal, ceea ce se refera la proprietarul Hanului Ancutei, Ancuta Sculea. Ea este o persoana in varsta, indragostita de buna cucerire a lui Caragiale, Zana. Zana este o fata inteligenta, curajoasa si politicos. Are cateva cunostinte despre afaceri si stie cum sa anticipeze schimbarile printr-o statistica.

Hagi Tuglea este un personaj negativ, fiind intr-o pozitie bogata si aflat in proprietatea marelui han. El este un gunoier care incearca sa distribuie presiunea pe casele taranilor din jurul satului, iar atunci cand acestia sunt in incapacitate de a plati, el ii vand la un pret scazut unei persoane mai bogate, pierzand toate proprietatile lor, inclusiv animalele si mancarea. In acelasi timp, el se simte amenintat de Zana si de slujba ei la han.

Costache Gruta este un om de afaceri, tradator si ingust. El incearca sa castige imprumuturi nebanuite pentru a obtine mai departe. El este incurajat de Hagi, ceea ce il face sa fie foarte suspicios fata de Ancuta si Zana. El se pozitioneaza impotriva lor si nu contenit sa distruga imagina lor in mintea celorlalti.

Ferchedentul este un personaj comic. El este imprumutat de la satul grutilor pentru a asista Caragiale la Hanul Ancutei. El vorbeste despre orice subiect si sugereaza de multe ori ca ar fi un mare filozof. Acesta incearca sa-l ajute pe Hagi sa se razbune pe Zana si Ancuta.

In general, personajele Hanului Ancutei reprezinta modele de comportament ale populatiei din Romania interbelica. Toate lupta pentru a castiga putere sau identitate. Dar cel mai bun intelept este Zana, care isi intelege problemele sociale, cunoaste valoarea lucrurilor si ocupa o pozitie leala fata de Ancuta.