Poezia „Emotie de toamna” de George Toparceanu se concentreaza in jurul a doi personaje: barbatul si femeia. Acestia se afla in camera unei case care inca mai pastreaza sentimente profunde dintr-o dragoste pierduta si acceptata.

Barbatul este vizibil tulburat si descrie tristetea de care simte nevoia sa scape. El este caracterizat ca un om singur si obosit, care provine dintr-o lume in cadere, scufundat fizic si moral. El pastreaza regretul ca a pierdut dragostea sa, chiar daca l-a acumptat ca fiind inevitabil. El sufera in suflet si simte nevoia unei vindecari.

In schimb, femeia este caracterizata ca fiind inteleapta si increzatoare in sine. Ea ofera calmitate si liniste, ii aminteste barbatului de minunatul cuvant ca: „Totul se insanatoseste prin dragoste”. Ea ofera doar suficienta speranta care sa-l incite pe barbat sa treaca peste tristetea sa detinuta si sa se bucure de clipa.

Printr-o alchimie perfecta, poezia lui Toparceanu reuseste sa transpuna in versuri momentul care curge intre cei doi protagonisti. Aceasta emotie de toamna este cultivata prin descrierea pasiunii, amintirilor si a clipei care se tot scurge in aceeasi camera. Astfel, cei doi personaje, barbatul si femeia, devin simbolul emotiei de toamna.