Baltagul este o carte de istorie si mitologie romaneasca, scrisa de Marin Preda si publicata in 1965. Aceasta poveste emotionanta prezinta tragedia unei familii din nordul Tarii Romanesti, dintr-un sat vechi ce tinuse o comunitate unita timp de sute de ani.
Personajele principale din poveste sunt Vitoria Lipan, fiica unei familii mostenitoare din sat, si batranul Maritei, care e alegerea ei ca glicer de la moara locala. Vitoria, care moare tanara, este inzestrata de soarta cu un baltag misterios pe care il purta sub haina. Ea hotaraste sa inceapa o cautare personala peste tara pentru a afla adevarul despre soarta fiului ei disparut, si se foloseste de baltagul ca simbol al devotamentului sau fata de acesta.
Maritei este un personaj important, pentru ca el vine cu informatii bogate si opinii solide despre mosiile si oamenii care au locuit in zonele unde Vitoria s-a dus in cautarea fiului ei. El are informatii despre istoria satului, despre religia si spiritualitatea ramase de demult, si foloseste aceste informatii pentru a-i ajuta pe oameni. Maritei este simbolul lui Dumnezeu, iar prin presupuneri si baltagul sau, Vitoria ajunge sa gaseasca norocul pe care si l-a dorit.
In acest roman, personajele principale au un impact puternic asupra povestii. Acestea sunt simboluri ale sperantei, gandirii autonome si spiritualitatii. Vitoria si Maritei discuta despre natura si destinul, despre cum acestia influenteaza viata omului, culminand intr-o intelegere profunda a diferentelor si a ciclurilor naturale.