Predicatele nominale sunt acele propoziții sau propoziții compuse al căror subiect și verb sunt legate prin elemente verbale, cum ar fi „este” și „fiind”. Exemple de predicate nominale includ „John este profesor” și „Devenind matur este natura umană”.

În propozițiile cu predicate nominale, „este” și alte forme de verbe auxiliare se simt ca fiind parte din verb. Ei se atașează la forma de infinitiv fără vreun participiu prezent și fac referire la o starea sau o cauză care acționează asupra subiectului. Predicatele nominale pot indica o stare a subiectului sau un proces pe care acesta îl traversează.

Deoarece predicatele nominale sunt formate din verb împreună cu alte elemente verbale, acestea pot fi complicate, de obicei indicând o anumită stare a subiectului sau un proces pe care persoana sau obiectul îl traversează. Aceste propoziții compuse pot include orice elemente verbale, inclusiv verbe auxiliare, prezente și trecutul, participiile prezente și trecute și alte forme particulare la un verb. Structura lor poate fi simplificată în forma de următoare: [Subiect] + [Verb conjugat] + [Alte elemente verbale].

Predicatele nominale apar des în discurs, în special când se recurge la exprimarea intenției. Acestea pot fi folosite pentru a indica caracterul sau starea cutomului, cum ar fi „John este împotriva acestui sfat” sau „Mergând cu prietenii mei, am reușit să mă destind”. Aceste propoziții ajută la explicarea aspectelor unui discurs sau la prezentarea unor sentimente sau sentimente personale.

Predicatul nominal adaugă o dimensiune mai profundă la o propoziție și poate ajuta la descrierea detaliată. Acestea pot fi folosite în scrierea creativă sau argumentativă pentru a îmbogăți frazele și a îmbunătăți ideile, calmându-i pe cititori prin sugestia prezentată în propoziție. Și în vorbele pe care le spunem, uzul predicatorilor nominale poate ajuta la captarea atenției publicului și la accentuarea intențiilo și sentimentelor pentru a le face mai importante pentru cei care le aud.