Memoria este un proces cognitiv vital pentru învăţare și adaptare. Fără memoria noastră, ar fi greu să ne amintim ce am aflat și să aplicăm lecțiile învățate în ceea ce privește realizările noastre și relațiile cu cei din jurul nostru.

Studenții de medicină se ocupă în mod particular de procesele și mecanismele memoriei, motiv pentru care medicii studiază când pacienții sunt diagnosticați și tratați cu tulburări cognitive.

În esență, există 3 procese separate asociate cu memoria umană: codificarea, stocarea și recuperarea memoriei.

Codificare: Aceasta vizează modul în care informația nouă este convertită și și transferată în forma memoriei (de exemplu, numirea sau conectarea emoțională a unei informații).

Stocare: Aceasta reprezintă potențialul de învățare și de mușamalizare, în care informația noii este salvată pe termen scurt sau lung de către calea lui.

Recuperarea: Aceasta se referă la capacitatea unei persoane de a accesa informația stocată și de a o folosi pentru a face față sarcinilor și provocărilor.

Cercetările arată că anumiți factori, cum ar fi dieta, vârsta, activitatea fizică și problemele de sănătate mentale pot afecta, de asemenea, capacitatea unei persoane de a învăța și de a-și îmbunătăți memoria.

Așadar, pentru a ne îmbunătăți memoria și, în cele din urmă, capacitatea noastră de învățare, trebuie să luăm în considerare aceste factori și să ne asigurăm că le luăm în considerare în timp ce încercăm să învățăm ceva nou. De asemenea, amintirea rațională și înțeleagă nu trebuie să fie subestimată. Exercițiile cognitive și revizuirea lucrurilor pe care le-am învățat ajută în procesul memorării și, în cele din urmă, în ceea ce privește înțelegerea noastră.