Religiile neoprotestante sunt o categorie diversificata de grupuri religioase care au izvorul in miscarile protestante ale secolului al XVI-lea si au evoluat in cele cateva secole ce au urmat. Ele se refera la grupurile de credinciosi care s-au separat de Biserica Papala Romana si au aderat la doctrina Reformei Protestante. Caracterizate prin flexibilitatea lor, divergenta si dedicare fata de biblicismul lor, aceste adunari s-au raspandit in mai mult de 80 de tari aproximativ in toata lumea.

Printre cele mai importante religii neoprotestante se numara Metodismul, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Baptisti Luzatieni, Biserica Nazarena sau Biserica Universala a Regilor. Toate aceste grupuri se bazeaza pe conceptul reformarii Bisericii si au in vedere schimbarea si pastrarea functionalitatilor crestine traditionale, principiale si doctrinale.

Metodismul a fost fundat de John Wesley in secolul al XVIII-lea. Gandirea sa educativa asupra reformei Bisericii se concentreaza pe acceptarea tuturor credinciosilor inainte de a fi membrii Bisericii, in masura in care se dedica la practicile doctrinei biblice si la rafinarea caracterului moral al fiecaruia.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea a luat nastere ca parte a credintelor stabilite de liderul religios William Miller. Aceasta miscare a devenit una dintre cele mai influente culte din emisfera nordica, promovand o ideologie bazata pe conceptul intoarcerii Domnului si al rescrierii vestilor biblice.

Biserica Baptisti Luzatieni a fost infiintata in anul 1785 de catre pastorul luzatian John Taylor in Anglia. Acest grup de credinciosi se dedica la promovarea unor valori bazate pe libera decizie si predilectia pentru o virtute morala corecta si sfintenie a vietii crestine.

Biserica Nazarena a fost fondata de James McCray in anul 1843 si promoveaza principiile antropologice influentate de credintele Evangheliilor si Cartea Apocalipsei. Grupul se axeaaza pe predarea dogmelor biblice si pe promovarea unei vieti spirituale si intelectuale spirituale mai inalte.

Biserica Universala a Regilor cunoscuta ca „O Credo in Unu” a fost fondata de George King in anul 1951 in Essex. Grupul se axeaza pe o filozofie spirituala extraterestra, care include cateva principii din majoritatea religiilor neoprotestante. Aceasta organizatie religioasa promoveaza un sistem biblic specific care prevede identificarea sufletului ca un Regat spiritual si prin asta eliberarea omului de Evul Mediu spiritual.

Prin intermediul acestor religii neoprotestante, diverse etnii si culturi globale sunt adunati in vederea promovarii unei reforme a Bisericii care sa se incadreze in progres si sa poata adapta credinta biblica din punct de vedere spiritual la contextul modern. De asemenea, aceste grupuri religioase promoveaza o evolutie morala bazata pe principiile de responsabilitate si viata spirituala sfintita.