Enigma Otiliei este considerata una dintre cele mai mari capodopere ale literaturii contemporane din Romania, scrisa de George Calinescu si publicata in anul 1934. Romanul este situat in anul 1919 si prezinta povestea de dragoste pe mijlocirea caruia Ranetti si Emil G. Papazoglu se intalnesc si isi construiesc o relatie.

Romancierul si personajul principal, Ranetti, folosesc repere spatiale si temporale pentru a oferi cititorilor o imagine lata si complexa asupra peisajelor si contextei globale in care se iscalesc actiunile povestiii. Pe langa Bucuresti, reperele spatiale alcatuiesc lumea traditiilor si vecinatatii. Acestea include orase din Romania precum Potlogi, Urlati, Brasov, Roman si Chisinau. In plus, tinuturi ca Litingov si Calbavinzatul sunt adaugate pentru a homogeniza ideea de Romania si patrimoniul ei cultural.

Reperele temporale sunt adancii in atmosfera de sfarsit de prima-world war si in stagnarea care urmeaza in acest context. In primul rand, izbeliste intre 1912 si 1919 (chiar si unele scene sunt fixate in timp in 1917). Timpul se misca mai mult intre primavara si vara lui 1919, cand se petrece mare parte a actiunii. Si in timpul povestii sunt evenimente si referinte la lumea exterioara. De exemplu, dragostea dintre Ranetti si Otilia este una fructuoasa si simbolizeaza speranta in noua Romania.

Pe masura ce aventurile lor se intensifica, reperele spatiale si temporale adauga un stralucit de detalii si adancime actiunii. G, Pogonaru, Patricia si Cozia sunt toate parti ale actiunii care completeaza cadrul spatio-temporal al noveli. Enigma Otiliei, prin aducerea impreuna a reperelor spatiale si temporale, ofera povestii un peisaj bogat si profund, integralizand contextele geografice si nevoia de schimbare sociala.