Fonemele sunt frazele elementare ale vorbirii. Ele sunt combinate într-o anumită periodicitate și formează unități mai mari care sunt cunoscute sub numele de cuvinte. În funcție de limbă, există diferite limite ale fonemelor. Deși cuvintele și fonemele sunt cele mai mici elemente ale vorbirii, există și mai multe semne semnificative. Acestea sunt numite semne scrise ale sunetelor și sunt abrevieri ale fonemelor. De exemplu, literele în alfabetele noastre alcătuiesc cuvinte.

Un alt exemplu de semne scrise ale sunetelor ar fi uneltele de scriere de la alfabetele străvechi care sunt adesea învelite în coduri. Acestea cuprindeau atât sigilii și lucrări de artă, cât și simboluri grafice simple și imagini mai complexe pentru soluționarea cazurilor mai dificile. Astfel, adesea au fost utilizate pentru a codifica sunete.

În plus, diacriticele sunt alte semne scrise ale sunetelor. Acestea includ elemente suplimentare scriitura fonetică, cum ar fi accentele și vinietele. Aceste semne serveau pentru a sublinia sau accentua anumite sunete sau foneme și făceau diferența între vocalele și consoanele din diferite limbi.

Bineînțeles, acestea nu sunt singurele semne scrise ale sunetelor existente. Există și alte simboluri și abrevieri folosite la nivel internațional. De exemplu, NATO se folosește adesea ca abreviere a pronunției NATO și este folosită pentru a identifica sunete asociate cu termenii englezi. Acest semn scrise, ca și mulți alții, își mai amintesc de fonemele, dar sunt adesea scurte și concise.

Semnele scrise ale sunetelor sunt instrumentalepentru știința limbilor. Ele îi permit lingviștilor să se concentreze asupra corelațiilor dintre sunete și moderne și să realizeze descrieri ale diferitelor limbaje. Deoarece sunetele pot fi reprezentate într-o formă scrisă, studierea acestora devine mult mai accesibilă. Fără semnele scrise ale sunetelor, descoperirea literaturii și limbii ar fi imposibilă.