Din greaca antica, stiintele corintiene sunt cele patru domenii de studiu folosite de filosofi in antica Grecia pentru a explora stiintele si artele. Aceste stiinte erau folosite de Sokrates, Plato si Aristotel, precum si de alte mentori din corpusul scolastic antik al Greciei. Stiintele corintiene erau considerate stiinte true, adica stiinte concrete si systematizate care se bazau pe o filozofie unitara. Patru stiinte se regaseau in aceasta categorie: matematica, muzica, gramatica si retorica. Acestea erau, de obicei, privite in Grecia antica ca un singur domeniu.

Matematica, prima dintre stiintele corintiene, include studiul matematicii ale cartii Elemente de Euclid, precum si alte carti de matematica antica precum gromatica. Era folosita pentru a explora spatii geometrice, rezolva probleme aritmetice si pentru a explora si defini diferite forme si volumuri.

Muzica includea studiul teoriei muzicii antice pe care grecii o numeau harmonie. Grecii au folosit muzica pentru a explora ritmul si simetria, precum si pentru a compune muzica folosind rezonanta si tonalitati.

Gramatica se refera la studiul limbii. Grecii au studiat limbajul si aplicabilitatea lui literara. Subiectele incluse aici variaza de la structura constrangerilor gramaticale ale limbii pana la cercetarea subiectelor istorice si culturale referitoare la table structuri literare.

Retorica a fost folosita pentru a explora logica si argumentarea, precum si abilitatea de a fi persuasiv. Grecii au folosit aceasta stiinta in scopuri politice sau private, avand in vedere atat discursuri publice, cat si argumentari private. Discursurile publice au putut fi folosite pentru a convinge pe alte persoane sau pentru a stabili pozitii si politici pentru diferite comunitati.