Stramosii poporului roman sunt cunoscuti sub denumirea de Daci, un popor indo-european stramos care a locuit in prezentul teritoriu al Romaniei, inainte de cucerirea romana. Primii stramosi ai poporului roman au trait in secolele 10 – 1 i.Hr. Stramosii Dacilor sunt considerati a fi triburile Thraco-Illyriene care s-au format in zona Dunarii si Bulgaria, aproximativ in secolul 13 i.Hr.

In timp ce viziunea standard despre stramosii poporului roman este de a se considera ca etnicitate si cultura derivata dintr-o combinatie disipata a dacilor si a invadatorilor romani, se crede ca mulți din stramosii locali ai poporului roman au existat inainte de venirea romanilor. Multi dintre acestia au supravietuit relativ intact in cultura si populatia moderna romaneasca. Concepția de etnicitate daco-romană este larg acceptata medicinii din directia in care Eugen Popescu si alti autori au prezentat-o in secolul 19.

Printre stramosii evitati ai poporului roman se numara nemții si aromânii. Nemții au fost cei mai viguroși colonisti straini in istoria veche a Romaniei, si emigrati nordici au format o comunitate intrinseca importanta in Tarile Romane. Aromânii sunt cunoscuți de asemenea ca unii dintre stramosii directi ai românilor, căci cununa lor de limbi (Grahovlășceasta) din zona Munților Balcanilor era aproape identica cu limba vorbita de Daci inainte de cucerirea romana.