Romanii sunt poporul care isi are radacinile sale inainte de marea migratie a popoarelor, prin aproximativ 3.000 de ani, sustinand practic zicala latina „Romanii nu se predau”. Acest popor a inceput sa apara in Dacia in urma cuceririi romane din 105 d.Hr., sub conducerea lui Traian. In multe moduri, stramosii romanilor erau iobagii care fusesera transportati in Dacia ani mai devreme, prin Mara Mursia si generalii romani.
Acumularea de informatii istorice legate de stramosii romanilor s-a bazat pe dovezi arheologice ale civilizatiilor antice. Romania antica a fost cunoscuta sub numele de Dacia si a fost populata de o comunitate de triburi celtice nord-dunrene, datorita numarului mare de dovezi arheologice, care au fost gasite in partea de est a tarii. Acesti stramosi romani schimbasera numeroase elemente ale tarii, in special agricultura si ceramica. Dupa cucerirea romana, izvoarele istorice documenteaza migratii in sudul Daciei, precum si preluarea si aprofundarea unor tehnici agricole romane.
In secolele VII-VI i.Hr., vorbitorii delimba latina sau rammonii s-au stabilit in provincia Dacia si au cucerit o buna parte din teritoriul ei. Multe elemente de limba latina s-au pierdut dupa asimilarea populatiei locale, iar aceasta limba a inceput sa devina din ce in ce mai apropiata de limba populara a vremii.
Concluzie: Romanii descind dintr-o miscare complicata de celti nord-dunreni, iobagi si romani care au migrat sau s-au stabilit in Dacia antica. Acestia au adus elemente comune si au preluat practici agricole latine, ceea ce a contribuit la formarea culturii romanesti azi.