Un sufix diminutiv are capacitatea de a schimba sensul unui cuvând prin adăugarea unei terminații pentru a denota mărimea mică sau afecțiunea. Aceste sufixe sunt adesea adăugate la cuvinte care descriu obiecte, persoane sau animale pentru a arăta că sunt mai mici sau mai iubiți decât originalul.

Cele mai frecvente sufixe diminutive sunt: "-lele, -el, -elul, -ica, -ușor, -uț, și -uleț". Acestea se pot aplica la sfarsitul unor cuvinte pentru a forma cuvinte diminutive. De exemplu, cuvintele "copil" și "veveriță" devin "copiluș" și "veverițel", respectiv.

Gramatica limbii engleze nu include sufixele diminutive ca parte a sintaxei obișnuite. În schimb, adăugarea unor sufixe diminutive doar pentru scopuri artistice este destul de comună. De exemplu, s-ar putea folosi termeni precum „jucărița” (pentru cuvântul „jucărie”) pentru a arăta afecțiunea față de acea jucărie.

Alte limbi, cum ar fi latina, folosesc frecvent sufixele diminutive. De exemplu, un singur sufix al diminutivului este „-ulus”, care se poate folosi la sfârșitul unor cuvinte pentru a produce cuvinte diminutive cum ar fi „cattulus” (din „cattus”, care înseamnă pisică).

De asemenea, în limbile slave, cum ar fi rusa, există mai multe sufixe diminutive în plus față de engleză. Acestea pot include terminații precum "-of", "-ina", și "-ka". De exemplu, cuvântul "mishka" înseamnă "urs".

Sufixele diminutive pot fi un compliment sau o insultă. Uneori, ele pot fi folosite pentru a exprima afecțiunea sau sentimentele și atitudinea față de persoana sau obiectul descris. În alte cazuri, pot fi folosite pentru a arăta disprețul sau dispretul.