Imperiul Otoman a fost condus de la începutul secolului al XIV-lea până în 1922 de un sultan. Acest termen se referă ereditar la conducătorii soarelui, numiţi sultani, care au domnit peste Imperiul Otoman într-o constanţă succesiune. După amestecul în Primul Război Mondial din 1914-1918, Imperiul Otoman a pierdut suveranitatea sa în urma ocupaţiei străine şi a capitulat în faţa forţelor aliate în 1918, marcând astfel sfârşitul Imperiului Otoman.

Sultanii care au condus Imperiul Otoman de la începutul secolului al XIV-lea până în anul 1922 sunt:

1. Osman I (1299–1326), fondatorul Imperiului Otoman

2. Orhan I (1326–1359)

3. Murad I (1359–1389)

4. Bayezid I (1389–1402)

5. Mehmed I (1402–1421)

6. Murad II (1421–1451)

7. Mehmed II (1451–1481)

8. Beyazid II (1481–1512)

9. Selim I (1512–1520)

10. Suleiman Magnificul (1520–1566)

11. Selim II (1566–1574)

12. Murad III (1574–1595)

13. Mehmed III (1595–1603)

14. Ahmed I (1603–1617)

15. Mustafa I (1617–1618)

16. Osman II (1618–1622)

17. Murad IV (1623–1640)

18. Ibrahim (1640–1648)

19. Mehmed IV (1648–1687)

20. Suleiman II (1687–1691)

21. Ahmed II (1691–1695)

22. Mustafa II (1695–1703)

23. Ahmed III (1703–1730)

24. Mahmud I (1730–1754)

25. Osman III (1754–1757)

26. Mustafa III (1757–1774)

27. Abdülhamid I (1774–1789)

28. Selim III (1789–1807)

29. Mustafa IV (1807–1808)

30. Mahmud II (1808–1839)

31. Abdülmecid I (1839–1861)

32. Abdulaziz (1861–1876)

33. Murad V (1876–1876)

34. Abdulhamid II (1876–1909)

35. Mehmed V (1909–1918)

36. Mehmed VI (1918–1922)