Sunetele reprezinta unitatile elementare care formeaza cuvantul. Ele sunt complexitatea lingvistica situata la baza tuturor cuvintelor si sunt distribuite intr-un mod specific si in cadrul fiecarui cuvant. Conform statisticilor, exista 44 de sunete articulare posibile in limba engleza, fiind formate din consoane, vocale si semivocale. Fiecare sunet este notat printr-o singura litera sau prin combinatia unor litere.

Sunetele consoanelor se caracterizeaza prin articularea si pozitia buzelor si limbii, precum si prin vibratia sau asurzirea lor. Acestea prezinta articulatii bine definite si sunt clasificate in functie de sapte pozitii bucala: buza de sus, buza de jos, palatul dur, palatul moale, baza limbii, valea limbii si muchiul gatului.

Vocalele reprezinta sunete formate in omului prin largirea cavitatii bucale. Aceste sunete sunt create prin folosirea simultana a limbii, buzelor si pozitiei gatului, fara orice restrictie in fluxul de aer pe care pacientul il produce.

De asemenea, exista si sunete semivocale care sunt caracterizate prin o combinatie intre articulatia prezentata de consoane si emisia continua a aerului, asa cum se intampla si cu vocalele. Acestea se formeaza in mod natural cand si consoanele si vocalele sunt articulare simultan. Exemple de sunete semivocale sunt h, m, n si ng.

In lumea fonetica, toate aceste sunete sunt reprezentate de simboluri si semne. Acestea permit lingvistilor si altor persoane interesate sa se refera la sunetele reprezentate de cuvinte, fara a le rosti neaparat. Acest set de simboluri recunoste in mod clar diferentele aduse de sunetele specifice fiecarui cuvant. Aceste simboluri si semne sunt utile in lectura si compreserea textului si sunt cunoscute ca fonemele si din acestea se formeaza cuvinte.