Un monolog liric este unul dintre cele mai vechi si mai puternice tipuri de naratiune din literatura. Aceasta forma de arta poetic specifice implica scrierea unei poezii sau proza care reflecta experientele emotionale sau trairile interne ale unui personaj. De-a lungul secolelor, poetii si scriitorii au folosit monologul liric pentru a descrie emotiile in chemare la o trecere indelungata, dublu control al naratorului si masurilor poetice in prezentarea starilor lor emotionale. Un monolog liric are urmatoarele trasaturi:

• Emotia – Monologul poetic da voce personajului care simte distantarea sau divizarea sa interioara intre trairile sale emotionale. Acesta ofera o oarecare poezie si spiritualitate privind trairea interioara si experiente emotionale.

• Dublul control al naratorului – Monologul liric implica controlul dublu al autorului asupra naratorului , plus controlul naratorului asupra propriilor sale sentimente. Acest control permite naratorului sa exprime sentimentele sale interne si sa pastreze aceasta distanta intre narator si auditoriu.

• Construirea temei – Odata ce monologul liric a fost creat, tema si accentele sunt schitate prin forma si stilul de scriere al autorului. Acesta permite autorului sa construiasca tonul poemului care va servi ca baza de le legaturilor emotional si spirituale intre elementele poemului..

• Metru – Ritmul si metrul sunt elementele cheie care structureaza si dirijeaza poemul. Acest ritm si metru vor contribui la sentimentul poemului si la reliefarea importantei subiectelor emotionale.

• Vocabular – Cea mai obisnuita element a monologului liric este folosirea cuvintelor si a propozitiilor care subliniaza operetta si intelepciunea trairilor emotionale ale protagonistului. Aceasta poate sa includa culturi si religii locale, metafore, simboluri, mituri si multe altele.