Verbele la infinitiv sunt formele de bază ale verbelor regulare și neregulate din limbile romance. Acestea sunt foarte importante pentru construcția propozițiilor în majoritatea limbilor de la indo-europene. Verbele la infinitiv sunt identificate prin forma lor terminată în -ar, -er sau -ir. Unele verbe, cum ar fi "ser" și "ir", au forme de infinitiv atipice, iar unele verbe, cum ar fi "ir", nu se conjugă cu infinitiv.

Infinitivul poate avea mai multe forme, deoarece există verbe din lumea cuvântului, adică verbe compound (de exemplu, "volver a hablar", adică "a reveni la vorbire"). Verbele la infinitiv pot avea reguli sau excepții specifice vorbirii unei anumite limbi.

Infinitivul este folosit în structurile de propoziții pentru a indica un verb, de obicei cu un anumit subiect. De exemplu, în franceză, "Je veux aller" înseamnă "Vreau să merg". Verbul "voleu" este la infinitiv și se referă la subiectul "Je".

În limbile romance, infinitivul poate reprezenta, de asemenea, întregul verb al ipotezei în vorbirea indirectă, precum și subiectul unei propoziții principale când se conjugă la imperativ. De exemplu, în franceză, "Il dit aller" înseamnă "A spus (că) să mergem".

Infinitivul este, de asemenea, folosit în construcțiile cu verb conjunctiv în limbile romance. În limba latină, verbul conjunctiv se termină în -tivum, de exemplu, "amo tivum" ("a iubi"). În franceză, verbul conjunctiv se construiește prin adăugarea sufixului "-ois" la sfârșitul verbului, de exemplu, "je vais" devine "je veux aller" ("vreau să merg").

Infinitivul este, de asemenea, important în lingușirea gerunzială. În acest context, un gerunziu poate trata infinitivul ca o formă principală sau ca o formă fără persoană. În franceză, de exemplu, "avoir à faire" înseamnă "a avea de făcut". Verbul "avoir" face parte din conjugare, iar infinitivul formează nucleul propoziției.

Infinitivul poate fi, de asemenea, folosit ca formă verbală pentru a indica un verb în propoziții negative sau interogative. În franceză, de exemplu, "ne pas aller" înseamnă "nu merge", iar "aller-tu?" înseamnă "Mergi tu?".

Infinitivul prezintă forme foarte importante ale verbelor în tonomatele limbilor latine. Acestea servesc ca fundație pentru înțelegerea verbului în limbile latine și similare. Înțelegerea corectă a modului în care sunt folosite verbele la infinitiv este esențială pentru a vorbi corect și a scrie corect în calitatea limbii respective.