Verbele la timpul imperfect sunt verbele care prezinta o actiune sau o stare care se desfăşura în trecut, într-o perioadă continuă, fără să se știe când s-a terminat. Nu indică punctul de plecare sau de sosire al acţiunii.

Verbele la timpul imperfect din limba română sunt formate din a doua formă a conjugării verbale la imperfect (viziune diacronică) respectând triada clasică: » Infinitiv + desinenţa de conjugare de la timpul imperfect + desinenţa personală de conjugare.

Infinitivele diferă de la un timp la altul în limba română, iar desinenţele de conjugare de la timpul imperfect sunt:

– la verbele din prima conjugare: -am;

– la verbele din a doua conjugare: -eam;

– la verbele din a treia conjugare: -eam;

– la verbele din a patra conjugare: -iam.

Desinenţele personale de conjugare de la imperfect sunt:

– la persoana a 1-a singular: -am;

– la persoana a 2-a singular: -ai;

– la persoana a 3-a singular: -a;

– la persoana a 1-a plural: -am;

– la persoana a 2-a plural: -aţi;

– la persoana a 3-a plural: -au.

Verbele la timpul imperfect se folosesc în propoziţii conţinând alte verbe la prezent, viitor sau perfect simplu. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca acest tip de timp verbal se foloseste pentru a exprima un tranzitor stari sau evenimente desfasurate in trecut sau o actiune care s-a repetat de nenumarate ori in acelasi trecut.