Amniocenteza este o procedura ce consta in prelevarea, prin intermediul unui ac dilatator, a unei cantitati mici de lichid amniotic ce se formeaza in sacul placentar aflat in uterul gravidei. Amniocenteza, cunoscuta si sub numele de punctionare amniotica, poate fi efectuata incepand cu saptamana 16 a sarcinii, si poate fi realizata pana la limita termenului de expirare.

Aceasta procedura poate fi recomandata pentru a oferi informatii medicale inainte de nastere, atat despre starea de sanatate a fatului, cat si despre evolutia sarcinii. Scopul amniocentezei este stabilirea cu regularitate a starii sanatatii fatului, pentru a se putea determina daca exista sau nu vreo malformatie congenitala sau anomala.

Produsul obtinut din amniocenteza se poate testa pentru a oferi informatii despre dezvoltarea fetalului, cum ar fi malformatii cromozomiale sau genetice, boli genetice si infectii, precum si anomaliile anatomice ale fatului. De asemenea, se iau in considerare si alte probleme materne, cum ar fi diabetul gestational, infectiile materne sau ovulatia multipla.

Amniocenteza se recomanda si in cazurile in care testele de sange si de ecografie ofera rezultate suspecte si in probleme cu vechime, cum ar fi risc persistent pentru nastere prematura sau varsta mamei (deasupra varsnei de 35 de ani).

In cele din urma, aceasta procedura se recomanda si in situatia in care mama primeste rezultate pozitive la un test prenatala non-invaziv, cum ar fi testul de sange pentru detectarea Trisomiei 21 (sau testul pentru detectarea sindromului Down). In cazul in care testul nu corespunde cu valorile fatului, se recomanda efectuarea unui test invaziv, cum este amniocenteza.

Amniocenteza se realizeaza rapid, in conditii sterile si sub supravegherea medicala. Ea dureaza in jur de 10-15 minute si poate fi realizata acasa sau la cabinetul medicului. Procedura este insotita de riscuri, cum ar fi leziuni uterine, infectii, hemoragii interne, sau avort spontan.