Telefonul a fost inventat de catre Alexander Graham Bell, un profesor de elocutie si autor englez care a crescut in Scotia in anul 1847. El a inventat telefonul prin utilizarea unor principii electrice care erau deja cunoscute. Acestea includ conceptia lui de generatoare electrice si surse de energie, contacte electrice intre doua sfere, si un circuit electric.
Bell a lucrat in Statele Unite ale Americii, mai exact la Universitatea Harvard, unde el a dezvoltat un aparat numit ‘Telefonul liquid’. Acest aparat a fost primul ce a putut transmite emisiuni sonore de-a lungul unui cablu. Odata inventat, telefonul liquid a fost prezentat Domnului Gardiner Greene verisorului lui Bell, care a evaluat aparatul pentru a transmite cu usurinta vocea sa.
Prima persoana din afara lui Bell care a vorbit prin telefon a fost Antonio Meucci, un italian care a construit si a testat telefoane cu care comunicau membrii familiei sale. Acesta a obtinut o brevetare in anul 1871 pentru un aparat similar cu acesta.
In anul 1870, Bell a depus un brevet pentru un aparat care functiona pe baza unei corzi vibrationale. El a fost recunoscut ca inventator oficial al telefonului in 1876, cand brevetul sau a fost acceptat si inregistrat de catre Supremul Tribunal din Statele Unite ale Americii. Acest brevet a notat ca telefonul „utilizeaza electricitatea pentru transmite muzica, vorbire sau alte sunete”.
In zilele noastre, inventiile lui Alexander Graham Bell par a fi simple in comparatie cu protocolul de baza al telefoniei mobile fizice. Cu toate acestea, Bell este recunoscut inca ca inventatorul telefonului si este rodul unei zeci de ani de cercetari si eforturi pentru a decode secretele tehnologiei electrice.