Dezinvestirea reprezinta practica de a face retrageri ale activitatilor financiare din unele state sau regiuni. Dezinvestirea poate fi facuta de intreprinderi sau de persoane fizice. Dezinvestirea poate fi un mod de a exprima necesitatea sau neplacerile privind politica, economia sau societatea unei tari anume.

Dezinvestirea reprezinta al doilea pas al boicotului, denotand o retragere fizica din anumite ramuri sau regiuni. Un astfel de tip de retragere se poate face pe plan economic, prin transferarea financiara a actiunilor, asa cum se intampla de obicei. De asemenea, este posibila dezinvestirea si in cazul tarii din care se schimba politica sau al unei regiuni din interiorul acelei tari.

Dezinvestirea intentionata poate fi folosita ca instrument de presiune in cazul unor conflicte sau crize politice. De asemenea, poate fi folosita si drept mijloc de respingere sau de represalii politice. In cazul unor situatii interne, dezinvestirea poate fi folosita si pentru a trimite un mesaj dura guvernului si pentru a-i spune ca acesta trebuie sa schimbe politica sau sa indeplineasca anumite obligatii.

Odata cu raspandirea globalizarii si a afacerilor internationale, multe dintre state au folosit practica dezinvestirii pentru a face fata economiei globale. Acest lucru poate permite firmei sa evite investitiile in zone cu riscuri ridicate sau cu probleme legislative. Dezinvestirea poate de asemenea ajuta la reducerea costurilor intr-o economie.

Dezinvestirea poate avea consecinte negative pentru persoanele fizice sau pentru intreprinderi. Acest lucru inevitabil inseamna si pierderi de locuri de munca si absenta activitatii economica. Dezvoltarea economica si practica dezinvestirii permit riscuri mai mari pentru investitori, cu scopul de a obtine castiguri mai mari si reducerea gradului de riscuri economice.