denumita personificare

Personificarea este una dintre cele mai vechi si versatile figuri de stil folosite in limba literara. Utilizarea personificarii permite autorilor sa simbolizeze intuitiv si poetic conceptele abstracte prin compararea omului si a animalelor. Aceasta figura de stil este folosita pentru a da un aspect diferit si, uneori, inovativ unei prezentari.

Prin utilizarea acestei figuri, autorii ofera emotii si calitati umane unor elemente abstracte sau non-umane si le ofera o personalitate si o voce mai pozitiva. Aceste entitati "necuvântătoare" sunt, prin personificare, inzestrate cu voci care exprima intentii umane. Un autor poate folosi personificarea pentru a da o trupa abstractcilor, precum timpul, oboseala sau curajul, oferindu-le un aspect realist si alinierea cu lumea umana.

De asemenea, personificarea reprezinta un mod eficient de a se transpune imaginea lumii reale in lumea animalelor, oferind mai multa profunzime si sensuri ascunse caracterelor animale si proiectind concepte sociale, spirituale sau culturale ale unei epoci. De exemplu, in basmul lui Ion Creanga, "Iepurele si ariciul", adversarii – o veverita și ariciul – sunt personificate pentru a exprima un conflict social mai profund intre creșterea taranii și globalizarea. Personificarea se foloseste pentru a oferi adancime intelectuala si emotionala caracterelor animale, punând in evidența caracteristici sociale, emotionale sau psihologice.

In concluzie, personificarea lasa loc pentru o interpretare profunda a caracterelor și ofera autorilor ocazia de a transpune lumina reala in lumea animalelor prin atribuirea calitatilor umane si emotionale acestora. Este una dintre cele mai vechi si dimensiunate figuri de stil folosite in literatura.