Impacarea este un mecanism de rezolvare a conflictelor menit sa reimprospateze relatiile intre persoane prin negocieri intre ele. Acest lucru presupune ca persoana vinovata (procesat sau accuser) si victima se intalnesc intr-un cadru non-judecateresc (de ex. sub supravegherea unei organizatii non-guvernamentale) si negociaza o intelegere pentru rezolvarea litigiului, fara a implica o interventie a justitiei.

In cazul infractiunilor, impacarea poate fi folosita ca o alternativa la procedura de judecata. Pe langa reintroducerea persoanelor in contextul social si economoc, impacarea poate oferi victimei posibilitatea de a beneficia direct de repararea prejudiciului si de a obtine acces la servicii specializate, cum ar fi consilierea. De asemenea, promoveaza responsabilizarea vinovatului pentru comportamentul sau si ofera mediului stabilizarea si reconceptualizarea conflictelor.

Impacarea poate fi folosita pentru diferite tipuri de infractiuni, cu precadere cele de natura non-violenta precum furtul, vandalismul, disturbarea linistii publice si altele. Se mai poate aplica si pentru infractiuni mai serioase precum agresiunea si violul, cu conditia ca acestea sa nu fie asociate cu o pedeapsa predeterminata.

In majoritatea cazurilor, persoana vinovata trebuie sa recunoasca vina si sa plateasca despagubiri victimei sau sa indeplineasca anumite obligatii, cum ar fi comunitt service sau intalniri de consiliere si monitorizare. Pe de alta parte, victima trebuie sa-si exprime acceptul cu privire la propunerea de impacare.

Impacarea nu este obligatorie si ramane la latitudinea victimelor si vinovatilor sa decida daca opteaza pentru aceasta sau procedura de judecata. Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri, acest proces poate oferi o alternativa eficienta si mai rapida pentru rezolvarea conflictelor si repararea prejudiciilor.