Kurzarbeit, cunoscuta si sub denumirea de Programul de reducere temporara a programului de lucru, este un concept folosit in tarile germane pentru a ajuta companiile sa isi pastreze angajatii pe perioada unei crize economice, reducand temporar numarul orelor lucrate si proportia salariilor platite angajatilor. Conceptul a fost folosit pentru prima data in nordul Germaniei in anul 1984, devenind stagnat in timpul anilor ’90 si puternic in 2008 ca raspuns la recesiunea economica si criza financiara globala.

Kurzarbeit a devenit o parte importanta a infrastructurii economice din tarile germane, oferind angajatorilor protectia necesara pentru a se pregati pentru crize economice. Aceasta ofera companiilor economii temporare in costul salarial, iar angajatilor le asigura o protectie impotriva concedierilor care ar fi putut fi cauzate de recesiune.

Prin acest program de reducere temporara a programului de lucru, angajatorii recupereaza si reduc temporar orele lucrate si salariile platite, pe o perioada determinata. Salariile angajatilor sunt proporţional micsorate in functie de numarul redus de ore lucrate. Statele germane finanteaza diferenta pozitiva dintre salariul intreg si salariul micsorat, facand posibila mentinerea angajatilor la munca si prevenind concedierile. Aceasta finantare vine din partea statului in forma unui imprumut care va fi rambursabil dupa ce criza economica se termina.

Kurzarbeit a avut rezultate benefice pentru economiile statelor germane, ajutand la prevenirea cresterii somajului si oferind protectie angajatilor de la pagubele economice. De asemenea, ajuta la prevenirea cresterii cheltuielilor sociale si imprumuturilor guvernamentale in situatii de criza economica. Acest program ofera companiilor economii consistente in costurile cu forta de munca, permitandu-le sa faca fata crizei economice fara sa se ocupe de impactul negativ asupra angajatilor si sa-si pastreze angajatii pe perioada crizelor economice.