Omul este singura specie animala ce are nevoie de stapan. Daca ne uitam la celelalte specii animale, acestea pot trai in siguranta si in echilibru fara fiinta umana in preajma. Dar omul are nevoie de un stapan pentru a supravietui si a se dezvolta.

Omul trebuie sa capete un anumit grad de responsabilitate, control si discipline, mai ales daca doreste sa continue sa se elibereze din cercul lui de stare subiectiva si sa se orienteze catre un progres si o evolutie mai mari.

Inca de la inceputul civilizatiei, oamenii au fost conditionati sa creada ca un conducator sau un stapan este necesar pentru ca ei sa se simta siguri si protejati. Acest lucru nu inseamna in mod necesar ca stapanirea este despre dominatie si control, ci se refera mai degraba la intelepciunea care aduce un sens si un scop mai profund vietii.

Acest sens si scop mai profund vizeaza un ele tarii spirituale, morale si a principiilor spirituale. Aceste concepte conduc spre armonie, coeziune, comunicare si intelegere, stimuland omul sa evolueze mai departe decat propriile cercuri interioare.

Stapanirea ofera oamenilor siguranta si stabilizeaza progresul social. Construirea de teorii, crearea de legi, punerea in practica a principiilor sociale si asezarea de repere morale sunt toate elementele care au aparut din dorinta omului de a se apropia mai mult de obiectivele sale. Un stapan are capacitatea de a oferi oamenilor oameni libertatea, dar in acelasi timp, acestia trebuie sa fie constienti ca au responsabilitatea de a se purta in mod corespunzator si sa respecte legea.

Omul este singurul animal care are nevoie de stapan, deoarece de-a lungul istoriei oameni au fost pretentiosi in ceea ce priveste standardele lor morale si spirituale, ceea ce a dus la nevoia lor de a avea un conducator, un mentor sau un stapan in vietile lor. Acest stapan poate fi un conducator politic, un profesor, un pastor sau oricine altcineva care poate oferi indrumare si intelepciune cu privire la calea care poate fi urmata pentru atingerea obiectivelor propuse.