Baltagul este un roman scris de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930 si considerat una dintre cele mai importante povestiri ale sale. Povestea urmareste parcurgerea unui drum in padure prin care vasluian Jan Gherghel incearca sa-si gaseasca fiica cea iubita, Motoc. El pleaca din sat, Petrişoru, si porneste sa strabata caii padurii, precum si locuri mai putin obisnuite.

Peisajul in care este descris satul Petrisoru este, incontestabil, unul extrem de frumos si captivant, o oda la beauty-ul si natura fireasca a Romaniei. De la acoperisurile pantecilor-casute, la culorile vii ale florilor si gradinilor, satul Petrişoru este descris ca un loc de invidiat, in care domnesc prosperiatea si bunastarea. Pe de alta parte, padurea ce inconjoara satul Petrişoru presupune, in mintea cititorului, un loc misterios, plin de wild-life, vitregii si incertitudini.

Peisajul este descris in detaliu prin toate imaginile create prin intermediul audaciei lui Sadoveanu si a creativei sale. Natura pare sa se contopeasca cu satul, intr-un mod captivant si inter-conexat, prin descrieri care te fac sa simti si sa te bucuri de plaiurile in care locul se afla.

Peisajul se completeaza prin culorile in care cimenteaza ceea ce Sadoveanu a numit „simbolul pastrezei”, descris prin imagini tot mai pregnante pe parcursul calatoriei lui Gherghel prin padure.

Peisajul din Baltagul se revela si mai frumos prin sunetele naturii ce strabat povestea, la fiecare intorsatura de drum sau gura de padure interioara. Cicadele prezente printre par, suieratul vantului prin copacii infloriti si ceata ce impiedica vazducul sa fie complet descoperit, toate acestea contureaza peisajul si construiesc un tablou complex si captivant prin care cititorul poate experimenta emotiile descrise in carte.