Novela istorică "Alexandru Lăpușneanul" de Costache Negruzzi a fost publicată în anul 1837 și constituie una dintre cele mai cunoscute și populare opere literare ale literaturii române. Opera este compusă din 11 capitole și ne prezintă relatarea evenimentelor istorice petrecute în timpul domniei marelui voievod Alexander Lăpușneanu (1552-1568).

Modul de expunere dominant în această carte este narativ. Prin prisma narativului, autorul face referire la personajele și evenimentele descrise, prezentând episoadele istorice cu o compasiune și o intensitate emoțională care reușesc să creeze o atmosferă destul de vie în carte. Prin intermediul acestui mod de expunere, cititorul este capabil să intre în traseul evenimentelor petrecute la vremea aceea. Mai mult decât atât, acest mod de expunere oferă și o perspectivă istorică asupra vieții marelui voievod Alexandru Lăpușneanu, prezentându-ne cum a gestionat el treburile în țară prin extinderea domeniilor moldovenești și prin câștigarea publicului.

De asemenea, autorul folosește un discurs didactic cu scopul de a trata situații și probleme politice pe care le-a întâmpinat Alexandru Lăpușneanu, oferindu-ne un îndemn moral în relația cu familia, învățături de moralitate și principii pe care trebuie să se bazeze domnia. Această expunere didactică reușește să construiască un interes profund pentru lectură la cititorul modern.

Acest mod de expunere se întâlnește și în alte forme ale literaturii române, cum ar fi anumite basme, legende, povești și balade. Acest fapt ne oferă o oportunitate unică de a cunoaște mai bine poporul nostru, să înțelegem mai bine lumea în care trăim și să ne simțim mai împliniți ca și români.