Prescrierea amendei este descrisa in Codul de Procedura Penala si refera la momentul la care fapta penală, la care se aplică amenda, și toate conexiunile acesteia, nu mai sunt susceptibile să fie pedepsite printr-o amenda. Aceasta este regula conform căreia faptele penale se prescriu ca să nu se aplice un pedeapsa întârziată sau abuzivă.

De obicei, termenul de prescriere amendei este prescript de 6 luni pentru majoritatea infracțiunilor, în care făptuitorul nu a fost condamnat definitiv sau nu a primit o soluție de pedeapsă sau o amendă înainte de această perioadă. În cazurile în care pedeapsa este stabilită prin condamnare sau amenda, termenul de prescriere este stabilit de lege și poate dura până la 5 ani pentru infracțiuni grave și până la 3 ani pentru infracțiuni minore.

Prescrierea impune anumite obligații organelor de cercetare penală și procesual. De obicei, cercetarea trebuie să fie inițiată în termenul stabilit prin lege pentru a se putea aplica o amenda. Aceasta înseamnă că, dacă organul de cercetare penală nu începe cercetarea și nu trimite informații despre fapta penală către către organul judiciar competent pentru a se putea aplica o amenda, aceasta se prescrie și persoana nu mai poate fi sancționată cu o amendă.

În cazul în care instanța trimite o soluție de pedeapsă sau o amenda către făptuitor înainte ca termenul de prescriere să expire, această prescriere nu mai are loc. Acesta este motivul pentru care notificarea inculpatului cu privire la fapta penală și soluția de pedeapsă sau de amenda trebuie făcută cât mai repede posibil, astfel încât să se poată aplica a amendă față de consecințele limitării sau a expirării termenului de prescriere a amendei.