Criva, visla, izvisleste.

In tinutul nostru, diferite grupuri etnice au scris istoria si au influentat cultura. Imbinarea cuvintelor si sunetelor distinsilor apropiati este o parte considerabila a patrimoniului lingvistic al acestor grupuri. Unul dintre cele mai vechi exemple de diversitate in folosirea sonorului este schimbarea cuvintelor in care sunetele i, c, v, si s sunt transpuse prin litere diferite.

Transpunerea acestor sunete prin alte litere se intalneste dintro maniera unei sunete echivalente, astfel incat se face simbioza specificeln acesteia. Un astfel de sunet se numeste gliecem. I se transforma in criva, c se transforma in visla, v in si, s in iz sau az si s in st. Aceste tranformari ofera anumite cuvinte din limba romana culoare si ritm, cum ar fi criva-visla-izvisleste.

Gliecemul este perceput ca o exagerare sau abatere naturala a unui sunet si, prin urmare, are caliti care ofera cuvintelor valente speciale. Poate aduce expresivitate cuvintelor, cum ar fi cantecul de aducere a vorbelor: "Criva, visla, izvisleste…" Aceasta variatie lingvistica poate fi intalnita in tarile limitrofe, precum Bulgaria, Macedonia sau Serbia, confirmand prezenta tarii noastre intr-o masa cu traditii culturale inrudite.

Gliecemele aduc un plus de vraja cuvintelor, iar folosirea acestora devine o arte pozitiva a limbii romane, conferind-o unicitate si perenitate. Aceste sunete indulcesc vorbele si descriu campuri, fluvi englez poti veselie si in viata de zi cu zi. Prin folosirea corecta a lor, cuvintele devin melodios si destul de placute pentru ureche.