Limba română are o istorie complexă și o veche înrudire cu limba latină. O mare parte din vocabularul limbei române este derivată din latină, cu câteva cuvinte provinând din slavonă și chiar alte limbi. Cu toate acestea, există exemple de termeni care probează că limba română provine din latină.

Unul dintre principalele puncte de referință în dovedirea origieni latine a limbii române sunt verbele fișiere. Cuvântul „fișiere” datorează forma sa asemănătoare cu verbul latin „fieri”, care înseamnă a „deveni” și se găsește în majoritatea cuvintelor derivate din limba latină, cum ar fi „ființă”, „fișer”, „fișat”. Din acest mot se află de asemenea „fișie” și „fișică”, care sunt și ele cuvinte fundamentale din limba română.

Verbul „a calca” derivă de asemenea din limba latină, fiind un verb foarte frecvent în limba română. Acesta provine din cuvântul latin „calcāre”, care înseamnă a „calca” sau a „păși pe cineva”. Termenul este folosit atât în discursul vorbitorilor de limba română cât și în scriere, fiind foarte des întâlnit în scrierile din epoca feudală și în lucrările lui Mihai Eminescu.

O altă dovadă că limba română provine din latină se găsește în cuvântul „radical”. Acesta derivă din cuvântul latin „radix”, care înseamnă „rădăcină” și a început să fie folosit în secolul al XIX-lea în limba română. Acest cuvânt a fost folosit de mai multe ori în literatura romantică și clasică din secolul al XIX-lea și se folosește și astăzi în limbajul curent.

Deși multe dintre cuvintele românești derivă din latină, limba se află într-o continuă schimbare și dezvoltare. Cu toate acestea, exemplele de mai sus probează că limba română are originea sa în limba latină și că aceasta continuă să se dezvolte pe baza influențelor intrate de-a lungul timpului.