Tichetele sociale sunt un instrument financiar folosit de guverne de toate tipurile pentru a stimula economia și a îmbunătăți starea de bine a cetățenilor. Acestea sunt, în principiu, mici valori monetare oferite de guverne persoanelor care se încadrează în anumite limite de venit. Aceste limite variază în funcție de țara în care se aplică și pot fi publicate în avizierul fiscal.

Scopul tichetelor sociale este acela de a asigura persoanelor mai puțin favorizate resurselor financiare suplimentare pentru a-și finanța nevoile de consum esențiale, de la conectivitate și utilități la produse alimentare și produse de uz casnic. Tichetele sociale sunt acordate fie direct, fie prin intermediul unei organizații partenere, cum ar fi o bancă sau o farmacie, și pot fi disponibile sub forma unor carți, coduri sau chiar prin dispozitive electronice cum ar fi cardurile.

Tichetele sociale nu trebuie confundate cu alte forme similare de către guvernului, cum ar fi cupoanele de economii sau valeurile alimentare. În plus, tichetele sociale nu se discuta în același context cu programul universal de asistența sociala (PUA), care este confirmat fie prin asigurare, fie prin reducerea impozitelor, prin cota unica sau prin alte mecanisme de transfer de resurse.

Scopul tichetelor sociale trebuie să fie de a stimula un comportament economic sănătos, respectiv de a reduce lipsa resurselor necesare bunăstării persoanelor aflate în situații de dificultate financiară, fără a le condiționa în vreun fel beneficiile. În plus, ele pot avea un impact pozitiv asupra economiei publice, prin stimularea cheltuielilor.

Deși tichetele sociale au fost în mare parte bine-venite, au și luat ceva critici. În cazul în care sunt acordate într-o manieră neprofitabilă, ele pot fi un mijloc de a păstra persoanele în sărăcie sau de a le închide accesul la bunuri și servicii esențiale. De asemenea, poate fi dificil pentru guverne să controleze activitatea de gestionare a tichetelor sociale și să monitorizeze cheltuielile realizate cu acestea.

Tichetele sociale sunt un instrument de intervenție economică și socială care ajută persoanele mai puțin favorizate și care au nevoie de ajutor. Cu toate acestea, ele pot fi adesea criticate pentru abuzul potențial și pentru lipsa de control în ceea ce privește cheltuirea lor și alocarea lor eficientă. Pentru a se asigura că sunt utilizate eficient și că au un impact pozitiv asupra economiei și asupra societății, guvernele trebuie să aibă măsuri de monitorizare și de control a activităților lor.